Am dat peste următorul video la statusul lui Liviu (1000 de ani o să-ţi fiu recunoscător).
Pot să spun că sunt gelos, aproape că-mi vine să plâng. Nu vorbim despre bungee jumping, nu vorbim de avioane, paraşute şi sky diving sau de condusul unei decapotabile pe o autostradă nesfârşită. Vorbim, de fapt vorbesc, despre o supradoză, sentimentul suprem de libertate ce ţi-l oferă schiatul în creierii nopţii în capitala Bucureşti. Bineînţeles, putem înlocui schiatul cu orice altă activitate şi Bucureştiul cu orice alt oraş suprapopulat. Dar trebuie să ai curajul. Şi sunt gelos că eu scriu despre asta în timp ce tipul ăla face slalomuri remorcat de o maşină. Apoi, melodia aleasă...nici nu cred că a fost aleasă ulterior, în post-producţie, pentru că prea se îmbină cu "coregrafia" schiorului. Este magic!
Bineînţeles, a trebuit să apară căcaţii de gabori şi din ce mi-a spus Liviu, cascadorii noştrii s-au ales cu o amendă de 500 de lei. Deh, se pare că până la urmă libertatea este preţuită.
Nu mai am ce să spun decât "Mulţumesc, băieţi! Cinste vouă pentru curaj".
Melodia este a celor de la Pixies - Where is my mind şi, cel mai probabil, aţi auzit-o la finalul Fight Club.
UPDATE: Din relatările unuia din cei 2 cascadori ai libertăţii, se pare că gaborii nu au dat nicio amendă. Motivul pentru care i-au tras pe dreapta a fost că şoferul vorbea la telefon. Au dat un avertisment, restul nu ţinea de competenţa lor. :)
UPDATE: Din relatările unuia din cei 2 cascadori ai libertăţii, se pare că gaborii nu au dat nicio amendă. Motivul pentru care i-au tras pe dreapta a fost că şoferul vorbea la telefon. Au dat un avertisment, restul nu ţinea de competenţa lor. :)










5 comentarii:
Genial. Mare frumusete are curajul. Pacat de finalul cu gabori.
Ne taie tot avântul şi după aia ne întreabă de ce-i scuipăm.
Oamenii sunt mereu suspicioşi când te văd făcând ceva neobişnuit. Iar dacă au şi putere...
Una în cap şi 'napoi în cutie, element periculos!
Eu zic că e nevoie de o nouă revoluţie. :) Si sunt sigur ca nu sunt singurul de aceasta părere, dar cineva trebuie să-şi facă curaj să arunce prima piatră.
Mulţi potenţiali revoluţionari sau prim-aruncători de piatră îşi irosesc energia în faţa televizorului. Sau pe bloguri...
Era mai uşor înainte, când nu existau atâtea supape de refulare.
Trimiteţi un comentariu