Pentru ce mi-aş vinde sufletul diavolului?

M-am culcat azi dimineaţă pe la 5, dar datorită faptului că aştept un mail foarte important pentru mine, m-am trezit pe la 10 fără un sfert. Am urmat rutina din postul anterior şi m-am pus la calculator. Am dat peste trailerul de la Daybreakers şi am zis să-l mai urmăresc o dată. La un moment dat, unul din versurile melodiei celor de la Placebo spune: "And if I only could make a deal with God". Şi atunci m-a trăznit: Pentru ce mi-aş vinde sufletul diavolului? De la ora 10 şi un pic să până în prezent am mâncat, m-am bărbierit, câte una alta, dar în permanenţă am încercat să-mi răspund la această întrebare obsedantă. În loc de a da un răspuns exact, voi enumera toate gândurile ce m-au încercat:

- bani mulţi, mulţi bani, atât de mulţi bani încât să nu existe ceva ce îmi doresc să fac şi să nu-mi permit; o vistierie infinită;

- 100 de ani de sănătate fără reparaţii pentru mine şi pentru cei pe care îi arăt cu degetul;

- fericirea lui Cactus;

- eradicarea sărăciei, creşterea economică a ţărilor din lumea a treia;  

- secarea lacrimilor de tristeţe ale copiilor din ţările defavorizate;

- dispariţia instantanee a manelelor şi un loc într-o lojă de unde să-i pot vedea pe toţi maneliştii zbătându-se în chinuri;

- exterminarea rapidă a prostiei şi ipocriziei, precum şi a purtătorilor acestora;

- putere de decizie asupra vieţilor celor care chinuie animalele;

- 6 luni de regim anarhic în România şi mă refer la sensul propriu al cuvântului "anarhie";

- uscarea mâinii care primeşte mită.

Astea ar fi deocamdată. Ca un înţelept ce sunt ar trebui acum să spun că răspunsul meu este că nu mi-aş vinde sufletul lui Scaraoţchi sau că mi l-aş vinde pentru a-mi asigura un loc în Rai. Dar mă gândesc că oricum trăim într-o lume în care prostituţia este practicată la cele mai înalte niveluri, iar o înţelegere cu diavolul nu poate fi atât de rea dacă timp de 100 de ani aş avea cele din lista de mai sus. Sunt de acord cu expresia conform căreia există persoane care nu au un preţ. Nici persoana mea nu are un preţ. Pe de altă parte, moartea presupune trecerea în nefiinţă, deci no more persona. 

M-am gândit dacă nu cumva fac gargară cu economia şi ţările din lumea a treia şi pot să răspund cu mâna pe inimă că nu. Cross my heart and hope to die. Până la urmă, răspunsul meu la întrebarea Pentru ce mi-aş vinde sufletul diavolului? este Pentru lista de mai sus. Acum unde semnez?