O mare familie

Acum 2 zile (06.02), Ştrumfiţa cu Eşarfă a lansat pe blogul ei personal un "concurs" prin care oferea câştigătorului domeniu şi hosting pe un an, criteriul de selecţionare a câştigătorului fiind comentariul cu cea mai sinceră şi credibilă motivaţie. Iniţial nu am vrut să particip, după care azi dimineaţă (07.02) am zis că nu am nimic de pierdut dacă las un comment. Abia mai târziu m-am prins eu că domeniul şi hostingul fiind pe un an înseamnă mai mult de câţiva euro, sumă pe care chiar dacă aş avea-o acum, probabil aş folosi-o în alte scopuri. După ce s-a încheiat înscrierea, Ştrumfiţa a decis ca vocea blogosferei să fie cea care decide cine merită să primească premiul, aşadar a organizat un poll. La câteva ore după deschiderea poll-ului, Sfântu Simon conducea detaşat şi am votat şi eu pentru el pentru că blog-ul este chiar bun, iar omul din spatele tastelor pare la fel. Faza este că eu aveam 1 vot cred şi începeam să mă simt naşpa. Am zis că dacă pierd, măcar s-o fac cât de cât onorabil. Urăsc sa trimit mass-uri pe YMess, aşa că am apelat doar la câţiva prieteni. După care m-a trăznit o idee...

Întotdeauna am avut o mică problemă cu taximetriştii, de fapt cu stilul lor "miştocar" de a conduce, dar am fost o dată martor la o scenă în care un taximetrist a luat pe capotă un ţigănuş, din vina celui din urmă. Bineînţeles că s-au adunat repede garoii că, domne, te omor, că te tai, etc, etc. Taximetristul a dat prin staţie 00, iar la aproximativ 5 minute au apărut cred că 20-30 de maşini de taxi de la toate firmele posibile. Unitate, frate! 

Acum aproape 2 ani, mult iubitul meu Cactus mi-a făcut cunoştinţă cu Ikariam, un joc de strategie, browser-type în timp real. N-am suportat niciodată Travian sau Triburile, dar încet, încet Ikariam m-a prins. Evident şi aici este cu alianţe, cu prieteni şi cu "inamici", războaie, dezvoltare, ş.a.m.d. Am zis să trimit o circulară în alianţa din care fac parte, INS, ştiind că am câţiva prieteni care îmi vor acorda voturile lor. Nu m-am gândit nicio clipă că se va ajunge la ce s-a ajuns. 

În momentul de faţă, ora 01.43, am nici mai mult, nici mai puţin de 130 de voturi, cu 12 mai multe decât cel de pe locul 2, Kidu. Am primit un răspuns absolut extraordinar de la membrii alianţei din care sunt mândru să fac parte, INS, practic singurul lucru care s-a discutat în seara trecută fiind "campania" Vot Vlad Olteanu. Ceea ce am observat mult mai târziu sunt comentariile lăsate de cei care m-au votat. Astfel, multe mesaje erau ale celor din INS, dar la fel de multe au apărut şi de la membrii alianţei "rivale" cu care ne războim de câteva luni bune, LLEX. Unul dintre mesaje spune aşa: "are si votul meu caci, desi suntem adversari in joc, viata reala este o cu totul alta poveste. succes". Ce aş putea replica la asta?

Ţinând cont de numărul mare de voturi venite din atât de multe părţi, nu ar fi frumos din partea mea să numesc doar câteva persoane. Aşa că dragi prieteni din viaţa de zi cu zi şi prieteni virtuali, camarazi, jucători de ikariam cu care nu am schimbat niciodată o vorbă şi totuşi m-aţi votat, vă mulţumesc. Aş vrea sincer să am cu ce vă răsplăti pentru gândul vostru de bine şi pentru gestul pe care l-aţi făcut pentru un necunoscut, aş vrea să pot spune mai mult decât acest simplu mulţumesc, dar ar fi de prisos. Sunt sigur că vor apărea cei care se vor grăbi să afirme "ce mare căcat!", dar fiţi siguri că ceea ce pentru unii poate părea un gest de nimic, pentru alţii poate însemna totul. Indiferent de care va fi rezultatul final al poll-ului, eu vă sunt recunoscător din toată inima! Aţi trasat linia clară între joc şi realitate şi m-aţi făcut să plec capul de ruşinea atenţiei nemeritate pe care mi-aţi acordat-o. Vă mulţumesc INS, vă mulţumesc LLEX, mulţumesc oamenilor de dincolo de aceste monitoare şi, nu în ultimul rând, mulţumesc Ştrumfiţa cu Eşarfă. 

Vă doresc o săptămână uşoară şi să ne citim şi să ne războim cu bine!

Cactus, eşti viaţa mea toată!